Profilul clientului la restaurant pune de multe ori imaginatia la grea incercare. Iar uneori inclusiv bunul simt. Dar cu cat exista o descriere mai stufoasa a fiecarui indentikit, cu atat cresc si sansele ca ambele ”tabere” sa se bucure de armonie. Si nu numai.
Asa cum nu peste tot te impiedici de ospatari si barmani toti un lapte si-o miere, nici personalul care-si duce veacul in restaurante nu are parte doar de oaspeti marinimosi si bine crescuti, care arata respect atat aproapelui, cat si fiecarui aliment care compune meniul (a la carte sau nu).
Profilul clientului la restaurant: Oaspeti in 4 ipostaze
Bucataria romaneasca reprezinta un punct de atractie pentru vizitatorul din afara. Tot la fel romanii isi manifesta un extraordinar interes spre bucatarii care mai de care mai departate de cea autohtona, cu mai multe ingrediente ciudate, poate necunoscute si greu de rostit.
Si nu e gresit sa viseze la altceva, sa-si doreasca sa mai incerce si retete ce par de pe alte taramuri.
In general, pentru creionarea cat mai aproape de realitate a unei tipologii, se tine cont de parametri precum bugetul disponibil, scopul vizitei si durata ei sau preferintele culinare.
Profilul clientului la restaurant nu e acelasi pentru toti. Cu aceasta ocazie, ne limitam la 4 tipologii, fiecare cu bunastarea, gusturile si interesele proprii.
Oare in ce ipostaza te regasesti?
Gurmandul
Se poate spune cu mare precizie cine apartine acestei categorii si cine nu.
Vizitatorul, clientul, turistul gurmand apartine de regula clasei de mijloc, cu venituri medii spre bune. Tocmai disponibilitatea economica ii permite sa acorde mancarurilor atentia cuvenita.
Persoanele cu acest identikit adora sa cutreiere restaurante a la carte de mare clasa atat locale, cat si internationale sau din strainatate. Dar ceea ce ii place cel mai mult este sa colectioneze amintiri si experiente.
Pofticiosul
Se aseamana cu tipologia anterioara, atata doar ca e mai putin rafinat.
Clientul pofticios e mai continut la buzunar si la buget. Isi permite chestii mai putin scumpe. Insa il vezi de la o posta cum ii curg ochii dupa denumirile bunatatilor asezate in meniuri.
Nu se da in vant dupa restaurante scumpe, cu stele Michelin. Are in schimb o inclinatie vadita spre localuri traditionale si spre specialitatile casei. Cu ele stie ca-si va satisface poftele cu-ndestulare si ca nu are cum sa dea gres.
Gastronautul
Categoria descrie tipologii interesate si de aspectul cultural al mancarurilor.
Nu este nici astronaut, nici internaut, ci un pasionat indragostit de turism gastronomic. Ii place sa calatoreasca si sa descopere noi culturi si cum se prezinta arta culinara pe la alte neamuri.
Gastronautul are o viziune extinsa si completa nu doar despre lume, ci despre gastronomie in particular. Se simte captivat de istoria locurilor, de traditii, vrea sa cunoasca oamenii de prin acele parti, nu numai sa le guste retetele culinare.
Enologul
In sfarsit, in prim-plan si un pasionat dedicat aproape in exclusivitate vinurilor.
Profilul clientului la restaurant continua cu enologul. Are bunul obicei sa studieze meniul de vinuri cu aproape aceeasi atentie cum studiaza indicatiile de asamblare de la Ikea.
Este un personaj acesta, ce tare cu greu se dezlipeste de lista cu licorile bahice. Norocos restaurantul sau barul care-l primeste. Bani are destui cat sa cinsteasca un pahar sau mai multe de vinuri fine si sa incerce noi combinatii.
Profilul clientului la restaurant si ipostazele (im)perfecte
Oricare portret intruchipeaza musafirul aproape perfect, pe care orice proprietar si administrator de restaurant si-l doreste.
Desi fiecare e construit dintr-o alta ”plamadeala”, comportamentul niciunuia nu tradeaza o carenta acuta de bun simt. Nu, nu sunt carcotasi, nici ursuzi de fel. Nu arunca in capul ospatarilor jigniri, iar in loc de bacsis, nu le lasa reclamatii nefondate in condica.
Dar nu sunt ei singurii care trec pragul barurilor si restaurantelor de pe la noi.
De multe ori, atmosfera calma, care imbie spre servirea mesei in tihna, nu pe fuga, se cutremura de la vocile urlate, de la pasaitul vibrant, de la porunci si fluierat. Si chiar nu conteaza nivelul localului, stelele, pozitionarea sau clientela.
La origini, despuiat de ranguri si eticheta, omul poate fi aceeasi faptura respectuoasa, care paseste in local si se adreseaza chelnerului cu mult bun simt si rabdare.
De fapt ar trebui sa se prezinte astfel. Partial, realitatea e alta, uneori intoarsa taman cu 180 de grade in directia opusa.
Nu de putine ori, profilul clientului la restaurant infatiseaza oaspeti mofturosi si carcotasi, mereu pusi pe harta, dispusi sa caute nod in papura sau neajunsuri alte preparatelor pe care aleg sa le serveasca.
Insa pentru ei vom rezerva spatiu intr-o alta postare…
Foto: www.alltop.com
